Munteanu Gina Nicoleta
De toamnă...
Autor Gia Munteanu
2.09.2021
Se desprind frunze de pe ramuri
Valsând călătoria spre pământ,
Mai poposesc străine pe la geamuri
Apoi formează solului veșmânt.
Cad triste și îndepărtate
De brațe ce le-au găzduit,
De vânt se lasă transportate
Continuându-și zborul unduit.
Cu fiecare toamnă arămie
Același ritual se întrevede
Copacii suferinzi de anemie
Anunță anotimp ce se revede.
Miroase-a nostalgie peste tot,
Se-aud cocorii cum scâncesc.
Din soare se zărește-abia
un ciot
Și nemiloase amintiri se adâncesc.
Se pregătește progresiv natura
De-o altă viață trecătoare.
Toamna-și revendică statura
Tot mai grăbită și
convingătoare.
Se pierd bezmeticele doruri
În clipele ce-apun pe rând,
Renasc încărunțite amoruri
File din calendare numărând...
***********************
***********************
